100 de metri b?lti
03 nov 2009E ora 8 f?r? 3 minute ?i eu sunt abia la cap?tul str?zii Trivale. Nu cel dinspre Metalurgiei, ci cel dinspre Brâncoveanu. Aglomera?ia de diminea?? din autobuzul 116 are întotdeauna un efect negativ asupra vestimenta?iei mele. Încerc de câteva minute bune s?-mi aranjez ?inuta ?i gr?besc pasul ca s? pot ajunge la timp la ?coal?. Trece o ma?in? în vitez? prin b?ltoaca pe lâng? care tocmai trec. Cu toate c? am pelerina destul de lung?, apa începe deja s? se infiltreze în pantaloni ?i la baza gâtului. N-am prea multe preten?ii. Plastic ieftin fabricat în China.
8 f?r? 2 minute. ?i nici m?car nu am parcurs jum?tate de drum! M? panichez ?i m?resc pasul, de?i m? dor to?i mu?chii în urma orei de sport de ieri. Simt c? înaintez cu viteza melcului, ?i încep s? alerg, chiar dac? a început s? m? doar? ?i spatele cumplit. Chiar nu vreau s? r?mân în curtea ?colii timp de o or?. în final, ajung ?i la intersec?ia cu str. Picturii. Aici, f?r? s? vreau, surprind cu coada ochiului câteva dudui ude leoarc?, îmbr?cate sumar, de parc? n-ar veni la ?coal?, ci la club. M? rog, nu m? afecteaz? prea mult. Î?i merit? soarta. 8 f?r? 1 minut. Ajung în final la poarta ?colii. În timp ce m? scotocesc dup? acte, printre elevii care nu au legitima?ie aud vocile a trei colegi de-ai mei. Se roag? to?i s? îi lase s? intre, ca s? nu se duc? pân? acas?, c? stau departe, îns? portarul e de neînduplecat. Le explic? faptul c? ?sta e ordinul de la director, iar el îl execut?. Nu are ce face. Îmi vine o idee salvatoare. - Sta?i aici, fra?ilor, c? m? duc s-o chem pe prof? s? v? ia. - Nu te deranja degeaba. Nu mai st?m. Mergem la sal?. Ai 10 mii? - Fie. Treaba voastr?… Caut, le dau 5 lei ?i fug spre intrarea elevilor sperând s? intru înainte s? se sune. Curtea ?colii este plin? de b?l?i, dar mie nu îmi pas?. Important e c? sunt atât de aproape s? termin "crosul" la care m-am înscris f?r? voie. Îns?, când ajung aproape de bufet, aud ?ârâitul fatal, urmat de un sunet puternic de u?? [nchis?. În zadar urc treptele ?i bat. Nu-mi r?spunde nimeni. Ghinionul meu. Asta este a treia zi consecutiv? când primesc absen?? la prima or?…
Departe de lume
30 Iul 2009M-a intrebat cineva zilele trecute daca mi-e dor de excursiile din liceu, iar eu i-am raspuns ca nu. Culmea, eram tot intr-o excursie, tot cu liceul. Nu stiu exact la ce m-am gandit cand am raspuns, cred ca am vrut sa fac o gluma, dar nu mi-a iesit, si din propria prostie uite ca am scos un adevar.
Probabil din cauza ca fiecare excursie a avut farmecul ei tocmai pentru ca s-a intamplat intr-o anumita perioada. Nu stiu cum as reactiona cu mintea de acum in vreo excursie din ultimii patru ani, pentru ca mi-au trebuit aia patru ani pentru mintea de acum, cu tot ce au continut ei, inclusiv ? si poate in primul rand - excursii, si cine stie ce minte as fi avut fara ele, si ce minte o sa am peste inca patru ani cu ele.
Cand simti ca iti dai duhul pe munte, te gandesti ca te-a mancat in fund sa vii, desi anuntasera astia la meteo ca o sa fie asa frumos la mare. Cand vii cu adidasi de carpa si subtiri, in care ti-au intrat ciulini, cu blugii stramti care nu te lasa sa faci pasul mare peste groapa, cu rimelul care curge cand incepe sa ploua si cu umbrela care se agata de crengi, cand intrebi daca la cota 2000 au club si daca se poate sa mananci decent o portie de picioruse de broasca, atunci poate era intr-adevar mai bine sa mergi la mare; dar daca cu toate astea ajungi la destinatie multumit de tine si nu nervos pe muntele ma-sii, atunci poate tocmai ai descoperit un nou prieten. Mai necioplit. Mai sincer.
Am mers pentru prima oara la munte la 13 ani. De fapt, era un fel de deal mai inalt. La Copsa Mica. Insa era abrupt pentru ceea ce stiam eu, fata de damburile din Tineretului, si in timp ce urcam ma gandeam de ce ar merge cineva la munte, si imi faceam planuri sa-mi cumpar colac. Pana cand am ajuns sus, si m-am oprit sa ascult linistea din padure. Anul urmator n-am mai vrut sa merg la mare.
Cred ca n-am fost niciodata cu adevarat pregatita pentru excursiile la munte. N-am bocanci, n-am rucsac adecvat, mi se face rau in autocar, suflu greu de la prima panta, nu stiu sa cant la chitara, nu stiu nici macar cantece de munte, nu stiu reguli de prim ajutor, nu stiu ce se face in caz de urs si de obicei nu fac decat sa merg dupa turma - daca m-as rataci nu stiu daca as putea sa ma orientez. Dar invat. De dragul prietenilor pe care i-am castigat, de dragul locurilor pe care le-am vazut asa cum nu apar niciodata in poze, de dragul departarii de tot ce e zgomot, agitatie, praf, inghesuiala, birocratie, de dragul sentimentului pe care il ai cand ajungi sus, si uite ca nu ti-ai dat duhul, si esti deasupra norilor, tu, prietenii si un catel ratacit de turma.
Nu hraniti animalele prin gard
15 Iul 2009De curand am fost la Indagra, o expozitie anume de la Romexpo, la care n-am putut decat sa fac riduri, adica sa ma mir si sa ma incrunt, cand am observat ca acei cai uriasi pareau mai batuti de soarta decat o musca pe plici.Taranii bucuresteni trageau de capul animalului ca sa-l scoata mai mult prin gard si sa-si faca o poza cu blit.
Mi-am adus aminte, cu ocazia asta, de vizita la zoo de acum cateva luni, respectiv de pretul biletului, 80 de bani, sau 8000 de lei vechi, si de cum le luceau ochii parlamentarilor cand spuneau ca nu au fonduri ca sa intretina gradina. Si cand te gandesti ca pentru 3 minute de dat in masinute paltesti 5 lei.
Profesorii s-au hotarat sa faca greva. Guvernul spune ca n-are fonduri sa intretina gradina profesorilor, si din nou cuiva ii lucesc ochii. Citeam in Catavencu ca un anume teren care, de fapt si de drept, trebuia sa aduca profit invatamantului, ii aduce profit lui Tariceanu & Co. Complexul Baneasa sta pe un teren care valoreaza vreo 3 miliarde de euroi, si care ar fi trebuit sa foloseasca studentilor de la Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti, pentru practica. Intre timp, facem economie la bani pentru ca nu ne ajung nici fondurile de la UE, nici veniturile din nesfarsitele taxe, iar elevii ranjesc primitori in fata vacantei.
O vacuta statea in spatele gardului mestecand iarba uscatasi se uita la mine. O gasca de baieti au venit si i-au smuls un smoc de iarba chiar din bot, convinsi ca au castigat lupta omului impotriva fiarei, dupa care au plecat curajosi spre a da piept si cu alti dusmani. Apoi unul dintre razboinici s-a impidicat de un prag si a scapat din mana trofeul, adica smocul de iarba. Vacuta s-a departat de gard.
As fi vrut sa-i spun pasnicei vacute ca altadata sa nu le mai dea animalelor mancare, pentru ca pot deveni agresive, si pot musca atunci cand te astepti mai putin, dar nu cunosteam limba pe care o vorbea.
Sunt curioasa daca au venit si politicieni la targ.Cer frecvent mancare de la vizitatori prin gratiile de aur ale Casei Poporului, si poporul ii indoapa constant ca pe vite cu voturi si taxe pe care le platesc fara sa intrebe de ce. Gardul nu ne apara pe noi de ei, ci pe ei de noi.
Telefonul sinucigas
16 Iun 2009Acum cateva luni, telefonul meu a facut baie. Botezul, cum s-ar zice la oameni. Doar ca el n-a stiu ce e aia, asa ca, de ciuda, s-a stricat. Eu, posesoarea mama a micului magar, l-am pus grijulie pe pervaz, la soare, sa se usuce. N-a vrut.
Am crezut ca l-am pierdut, si eram gata sa ii fac funeraliile deasupra raului care l-a rapus. Insa, intr-o zi, dupa vreo saptamana, s-a trezit din coma. Mi-a clipit vesel din tastatura si display si m-a rugat, ca odinioara, sa introduc pin-ul. Mi-a spus un fel de bun venit in felul setat chiar de mine la mesajul de intampinare, ce faci ba?, si m-a poftit inauntru. Parea in regula, pana cand poza de fundal a inceput sa faca dungi iar cand apasam tasta rosie imi arata senin meniul. Pardon, am vrut sa spun senil, pentru ca cerul telefonului meu era mai degraba innorat. Apoi s-a inchis. L-am strigat de mai multe ori, dramatic, folosind un baga-te-as in? repetitiv, insa mi-am dat seama ca nu era nimic nou, il bagasem deja in apa.
La cateva zile dupa, am avut un vis: telefonul meu plutea pe un lac, si ma suna mama, iar eu incercam sa il chem la mal. La un moment telefonul s-a ridicat deasupra apei si mi-a spus: iar ai lasat lumina aprinsa la baie. Am deschis ochii brusc si, desi mama statea in fata patului meu incruntata, incercand sa imi explice cum s-a ars becul de la baie, de dimineata, pentru ca a stat toata noaptea aprins, eu am stiut ca visul fusese un semn. M-am dus la telefon, am incercat sa il aprind si? minune! S-a aprins! Ba chiar am putut sa il si folosesc, tastatura mergea impecabil, display-ul era mai clar ca niciodata, si toate lucrurile salvate in telefon erau inca acolo.
M-am dus de indata sa cumpar alt bec, ba chiar am sunat-o pe mama de la piata, mandra ca imi merge telefonul mai bine decat a mers Titanicul, sa o intreb de care vrea.
Curatenie la birou
3 Iun 2009Cand te hotarasti sa-ti faci ordine pe birou, te pui pe treaba cu un avant atat de entuziast, de parca ai naviga spre descoperirea Americii, cu steagul fluturand in vant.
Apoi ti se imprastie pixurile pe jos; descoperi ca in locul pe care erai bucuros ca l-ai eliberat trebuie sa pui ceva mare, care nu are loc nicaieri altundeva, si nu-ti mai aduci aminte unde a stat atata timp de nu te-a deranjat.Mouse-ul de la calculator sta stramb pentru ca l-ai inghesuit ca sa aiba loc si vreo cinspe cd-uri. Cursurile/caietele stau suprapuse ordonat, in asa fel incat cele mai importante ajung la fundul teancului. Veioza sta acum in asa fel incat nu mai vezi orarul de ea, iar cuiul din perete care sustinea calendarul cade cand il agati cu cablul de la imprimanta. Singurul loc in care ai putea o pune o ceasca de cafea pe birou e chiar langa tastatura, pe care, evident, se varsa. Rotile de la scaun salta acum cand te dai mai in spate, pentru ca trec peste firul de la prelungitor, iar covorul s-a strambat grosolan cand ai dat biroul la o parte ca sa cauti cuiul. Din sertarul al doilea iese sugrumat un cablu de sub niste carti groase de care n-ai mai avut nevoie de un secol, dar ai tu un filing ca or sa-ti trebuiasca in curand, asa ca le lasi acolo convins. In schimb pui in celalalt colt al camerei topul de hartie, dictionarul, capsatorul, post-it-urile, si apoi te miri ca ai slabit.
De fapt, nu faci ordine, faci ce fac politicienii: ascunzi dezordinea sub covor, si covorul curat se umfla. Zilele trecute ma uitam neputincioasa la birou cum sta sa cada. Drobul de sare. Dar nu e nimic in plus, am acolo tot ce imi trebuie. Doar ca biroul nu mai e cat trebuie.
Indiferenta nu este scuzabila
19 Mai 2009Exista campanii sociale pe diferite teme, de la violenta in familie pana la (mai nou) integrarea refugiatilor in societate. Sunt reclame la televizor, induiosatoare. Probabil nu vedeti legatura cu voi, sau, ma rog, cu noi?!
Scopul acestora este reducerea ignorantei. Lucru verificat este faptul ca fiecare clasa are un personaj care este obiectul glumelor rautacioase, ca sa nu devin vulgara. Stiti voi, exista tocilarul clase. il cunoasteti sigur. E cel care raspunde la fiecare ora, cel care nu chiuleste odata cu clasa, cel care sta in banca in pauza, cel care vorbeste cel mai putin, nu este bagat in seama, rareori i se remarca existenta. Vi se pare ca exagerez?
Ca de fapt voi va straduiti sa-l integrati, dar e vina respectivului, ca nu vrea? Cu asta va amagiti! Asa va pastrati doar constiinta curata, nu va minimalizeaza vina in nici un fel. Nu demult gandeam si eu asa, pana cand s-a intamplat ceva. S-a intamplat chiar aici in scoala, chiar aici intr-o clasa, chiar unui coleg de-al vostru, unul dintre cei despre care vorbeam mai sus.
Eram si eu acolo. M-a impresionat si probabil m-a schimbat. Ce s-a intamplat? A avut curajul sa arate celorlalti ca are probleme si sa ceara ajutor. A primit? ajutor profesionist. Ce inseamna asta? inseamna ca niste neni si niste tantii cu halat alb s-au uitat de doua ori la el, l-au apasat de o data pe burta, i-au luat temperatura l-au masurat din ochi si i-au pus un diagnostic de ti se incurca limba la pronuntie. Tradus, inseamna dificultati de socia-lizare. Concluzie: cateva vitamine, somn mult si comunicare. Dar el o sa fie bine, pentru ca cel putin pentru moment are parte de atentia pe care o merita si de ajutorul tuturor celor din jur, colegi profesori, familie.
Sa analizam! Vi se pare o nimica toata? De vina sunt eu pentru ca de felul meu sunt mai optimista, vad mai mult partea buna a lucrurilor. Sa analizam mai departe. Am avea dreptate sa dam vina pe cineva pentru ceea ce s-a intamplat si ceea ce se intampla in continuare? De fiecare data cand se intampla lucruri de genul asta se zice ca nu e vina nimanui. Vi se pare corect? E usor si comod sa spui lucrurile astea. Asta inseamna ca nu mai trebuie sa-ti bati capul, si te absolvi de orice responsabilitate.
Nu era scopul meu sa ne abatem de la subiectul initial. Dar ajungem la morala povestii. Ar fi ideal sa ne mai uitam si in jur, la cei care nu sunt la fel de puternici ca noi, sau poate sunt mai puternici pentru ca ne infrunta rautatile gratuite. Sa ne uitam la cei care nu stiu sa rada la fel de mult ca noi, sau poate ca nu au motive. Sa ii privim in ochi pe cei pe care ii chinuim cu glumele noastre in pauza, pentru ca nu sunt imbracati bine sau cine stie ce altceva. Imaginati-va ca sunteti in locul lor. Imaginati-va o reclama cu tema asta daca va e mai usor, un filmulet. Ar fi un film cam trist. Tocmai bun pentru o campanie sociala. Imaginati-va!
Bucurestiul are nevoie de cei ca noi
1 Mai 2009E sambata, e ora 10:30, e ziua Bucurestiului. Noi suntem undeva in fata Hanului lui Manuc invitati la un tur al orasului de catre Centrul de informare pentru tineret, pentru rezultatele obtinute cu Jurnal de liceu, evident. Ni s-a spus ca o sa ne plimbam cu autocarul si ca mai e si o masa la sfarsit, argumentele cu care ne-au convins.
Asteptam. Mai incolo sunt doi lunetisti pe o casa, vine Iliescu (presedintele) cu vreo 3 masini. Cum banuiam, el sta doar intr-una, se duce la dezvelirea bustului lui Vlad Tepes, neinteresant. Intre timp s-au mai adunat ceva excursionisti de la alte licee, suntem vreo 25, deja lunetistii se uita la noi. Apar si copiii de la Pupaza din Tei (un ziar al unei scoli generale din Iasi). Cineva sugereaza sa facem cu ei... un schimb de experienta. Ei au aparut la televizor, noi nu. Suntem invidiosi. In concluzie, nu vrem!
,Pana la urma pleaca, nu stiu de ce, asta ma face sa ma intreb de ce au venit. In sfarsit mergem spre autocar. Ne speriem, e unul din anii 70 plin de praf. Ne revenim repede. Ala e al jandarmeriei, al nostru e mai in fata. Nu suntem dezamagiti, avem aer conditionat, 2 televizoare, locuri confortabile, poti sa-ti lasi si scaunul pe spate.
Din pacate nu pornim, mai trebuie sa fie ceva. Am anticipat bine, ca din senin apar piticii. Piticii sunt cu invatatoarea, se imbulzesc, ma lovesc, ma calca pe picioare. Bine ca sunt prea mici sa ma calce pe maini. Totusi sunt mai multi ca noi, ne vedem depasiti numeric asa ca nu comentam. Incepe turul orasului. Ni se spune ca suntem in Bucuresti, fiind perspicace din fire deja aflasem. Ne deplasam si in timpul asta primim detalii: ce e aia, cine a construit-o, de ce a construit-o, de ce n-o darama. Trecem pe langa Casa Poporului, piticii vor s-o viziteze, noi nu. Aflam ca nu se poate, iti trebuie programare, se foloseste expresia altadata. Piticii sunt dezamagiti, noi ne bucuram: ce complicat e sistemul!. Ajungem si la Muzeul satului, avem o juma de ora la dispozitie. Intram, e cam aglomeratie. Sunt multi tarani inauntru. Unii n-au costum po-pular, te-ar putea pacali la prima vedere. Vedem ceva case, o locomotiva, mai in spate e un camion de pompieri. Din pacate nu e exponat asa ca ne intoarcem la autocar.
Calatoria continua, unuia dintre noi ii suna mobilul, o fetita de vreo 9 ani ii spune ca n-are voie si ne ameninta ca ne spune invatatoarei noastre. Incercam s-o pacalim ca n-avem invatatoare, si ea e perspicace, nu ne crede. Avem noroc, piticii trebuie sa coboare, ne fac cu mana de jos, daca eram mai sentimental puteam sa lacrimez. In scurt timp calatoria se termina, ajungem la restaurant. Se spune ca minorii vor bea suc, ceilalti bere, cred ca a fost invers. In vreo juma de ora ne plictisim si plecam. Mergem spre casa destul de multumiti, n-a fost rea ziua Bucurestiului da parca mai reusita a fost a mea.
Marti, 13...
22 Apr 2009Marti, 13 aprilie, la ora 6 dimineata, noi, 10 elevi ai clasei 11B eram in Gara de Nord pregatiti de excursie. Daca sunteti curiosi de ce am pus ghilimele, intrebati orice profesor al clasei noastre, o sa va raspunda sigur.
Nu prea stiam unde vrem sa mergem, dar dupa ce am jucat carti si am fost obligat sa vand ziare prin tren (asa era porunca), a aparut un tip (bronzat bine) care s-a oferit sa ne cazeze in Busteni. Asa am hotarat unde coboram! Oferta era atat de buna, incat unii credeau ca dupa ce ne cazam o sa ne omoare pe rand, pentru ca astfel nu isi justifica banii.
,Casa avea tot ce-i trebuia, 3 camere, aragaz, frigider, televizor, la cativa metri incepea un cimitir, la usa era un topor, iar pe covor o pata de sange. Din pozitia in care urma sa dormim se vedeau perfect crucile. Noi am acceptat, ca doar nu suntem sanatosi la cap.
Fetele vroiau deja sa ne plimbam, iar baietii nu. Totusi, pentru ca suntem bine crescuti?le-am spus sa ia si paine cand se intorc. Seara iesim in centru, jucam biliard, ne cumparam d-ale gurii(nu mancare, ca daia aveam de acasa?) si ne intoarcem in barlog.
Ne amintim ca era marti, 13, afara ploua cu tunete si fulgere, iar la cativa metri era primul rand de cosciuge si cavouri. Inchidem usa, ne pregatim lanternele si incercam sa adormim. Unii au ramas doar cu incercarea, pentru ca centrala termica pornea din senin, iar in podul casei se auzeau zgomote ciudate. Sa fi fost vantul, sa fi fost cadravrele fostilor turisti? Cu dilema asta am ramas pana in ultima zi cand am vazut cum arata casa in care am stat 4 zile, vazuta dinspre cimitir si ce anume scria pe ea.
Miercuri, dupa ce fetele au dus gunoiul (asa a fost porunca mea), ne-am pregatit pentru meciurile de fotbal de seara. O singura problema a deranjat peisajul: centrala ajunsese la presiuna de 3.4 atm, ea fiind prevazuta sa functioneze la 1,4 atm in mod normal. Incepuse deja sa curga apa din centrala, astfel ca noi am chemat pe cineva si fiind foarte speriati, am continuat partida de carti. Oricum cimitirul era aproape. Aveam si un fel de camera de tortura: dusul. Nu aveai cum sa te speli fara sa te curentezi de cateva ori. Dupa incident, ne-am relaxat pana la meci, asa ca am iesim sa cumparam floricele, chipsuri, si?alte materiale educative la sticle de trei sferturi.
Fetele mai vor o plimbare, dar aveam de ales intre ele si meci. Frumos inceputul meciului cu Steaua. Cateva fete pleaca in curte sa discute, iar noi le spunem sa dea 3 beep-uri daca se intampla ceva. Si noi inteligenti! Mi le si imaginez alergate de urs, cu telefonul la ureche dand nu un beep, ci exact 3.
Pentru ca unul dintre baieti nu prea le avea cu fotbalul, a trebuit sa-i explicam ca Stelei i-a fost anulat un gol pentru jucatorul a tras foarte tare la poarta, iar ei stabilisera sa joace incet. Am incercat sa-i explicam ce-i aia offside, dar asa a fost mai simplu. Ne simteam foarte bine, dar nu intelegeam de ce! Abia la pauza, cand ne-am ridicat, am observat ca respectivele fete nu se intorsesera si pe deasupra mai dadusera si 5 beep-uri. Pentru ca era 21:15 si se intunecase, incercam sa le sunam. Sunam continuu, dar ele nu raspundeau. Scoatem harta, lanternele, bocancii, dar cand sa iesim sa le cautam, ele intra pe usa. Au fost la 10 metrii de casa, pe o banca, dar telefonul a fost dat incet. Incepuse deja a doua repriza a meciurilor, nu era timp sa discutam despre asta.
Bate Steaua, Dinamo face egal, iar baietii imi strigau :Cine e pe primul loc?. Suparat, sun la mine acasa, la cei care ma iubesc. Raspunde fratele meu care-mi zbiara :Cine e pe primul loc?. In asemenea momente grele ai nevoie de mama. Am jucat apoi mima. N-are farmec sa va povestesc, trebuia sa fi fost acolo sa vedeti cum se mimeaza cuvinte gen: incest, frigiditate, samd. Imi schimb camera in care urma sa dorm, iar de aici pana dimineata nu mai ofer nici un detaliu*.
Joi dimineata constatam ca nu mai avem destule firimituri si coji de cozonac pentru 10 persoane asa ca 3 dintre noi se hotarasc sa plece acasa. Ne apucam sa jucam un fotbal in casa cand la usa bate cineva. Nu era jumatatea mea, ci doar o femeie care imi intinde 10 mii de lei si imi spune sa-i dau 3 oua. N-am fost in stare sa-i indeplinesc cerintele, asa ca pleaca suparata. Pentru ca afara era foarte cald, mergem toti prin cimitir, sa facem plaja langa cavouri.
Ii conducem pe cei 3 la gara, cumparam cartofi si ne apucam sa gatim. Culmea e ca am si reusit, dar eu nu mai fac livrari la domiciliu! Seara, urmeaza niste poze pe gardul cimititirului, mima?si iarasi nu mai dau detalii pana dimineata*. O mica exceptie: unul dintre noi (ai vazut Marius ca nu ti-am dat numele?) s-a gandit sa le citeasca nuvele colegilor de camera, pe la 2 noaptea, continuind cu o serenada cantata la usa de la sifonier. Noroc ca eu nu eram cu el in camera, ca reeditam romanul Baltagul!
Vineri dimineata, iar bate cineva la usa. Nici acum nu era jumatatea mea, ci doar un nene care ma intreaba daca mama e acasa. D ooh, pai yo de unde sa stiu?
In tren, facem spectacol si timpul trece foarte repede. In gara ne despartim, iar cele 10 ore de somn in 4 zile incep sa-si faca efectul. Ma uit in buletin, vad adresa si ajung acasa intreg.
* Pentru parinti: in perioadele cand nu am dat detalii, am stat toti si am jucat Fazan. Fetele au avut camera lor, nu s-a dormit la gramada. Stingerea era la ora 22, am mancat bine, iar la pranz am si dormit.* Pentru profesori: in aceleasi perioade cand nu am dat detalii, nu am dormit pentru ca ne-am facut temele de vacanta( fara sa copiem unul de la celalalt) si am discutat despre cum vom invata la anu pentru BAC!
S-a stricat piscina
5 Apr 2009Sunt mandru ca sunt elev in liceul Octav Onicescu! Nu am fost batut zilnic pana am spus aceste cuvinte, sincer asa simt acum. Cred ca suntem singurul liceu din Bucuresti care a incercat sa-si faca piscina cu apa calda? si nu in curte ca toti amaratii, ci la etajul al treilea intr-o sala de clasa. Cate licee din Bucuresti isi permit asemenea experimente?
Nu am priceput ce era cu sala 23 (etajul II), parea a fi o sauna datorita apei fierbinti care se scurgea pe pereti, dar ar fi fost prea frumos sa fie adevarat. Bine, au fost si cateva pierderi materiale pentru ca proiectul a esuat, dar am inregistrat inca o premiera: primul liceu cu parchet si pe holul liceului. Sa fie oare acestea conditiile de invatamant la nivel european?
Totusi nimic nu se compara cu momentul in care am venit la ora 7 la scoala si am facut prima ora fara curent electric. Intr-o superba atmosfera romantica, scoti frumos telefonul, stergi tabla, suni la relatii cu clientii ca sa tii ecranul aprins, si-ti copiezi tema. Profesorul striga catalogul, dar in acelasi timp daca tot nu vedea elevul, ii dadea un beep sau sms, sa auda daca respectivul e in clasa. Asta e daca nu avea cum sa-l vada, ce era sa faca, sa faca un foc de tabara din 2 banci? Nu mergea, erau ude. Dar, cum a inceput totul: intr-o friguroasa zi de februarie, la ora 7 nu intrase in liceu nici un elev. Nimic rau, dar totusi ce ne tinea in frig? Ne gandeam: poate o greva, poate rugaciunile nostre? Cauza se parea a fi proiectul de piscina de la etajul III, mai exact caloriferul care a cedat presiunii.Am crezut ca ni se ofera si noua, elevilor sansa de a face o baie in piscina proaspat amenajata in mijlocul iernii. Plateam bilet, daca era nevoie, dar nu?, tot profesorii sa se bucure de ce e mai bun :) N-am facut prima ora, aici chiar n-am priceput, n-au avut profesorii timp sa se usuce dupa ce au facut baie, sau asteptau sa se monteze si toboganul care pornea de pe catedra si se termina in cancelarie? Daca prima ora nu s-a facut, de ce s-ar face restul? Ne-am gandit la binele profesorilor, meritau si ei putina distractie. Totusi, noi, 11-B-ul am venit totusi la a doua ora. Nu-i nimic, ii inteleg pe colegii care nu au mai venit la scoala, si eu am fost tentat sa merg acasa sa-mi iau costumul de baie, dar pentru ca nu aveam si crema impotriva soarelui, am renuntat la idee. Am aflat ca era un pic mai grav cu inundatia, dar stiind ca scoala este obligatorie pentru cei care vor sa ajunga cineva, m-am gandit ca eu oricum stiu sa inot.
Apropo, daca astfel de experimente mai sunt planificate, la anu sa se dea proba obligatorie de trecerea clasei, 50 de metri bras cu cartea-n mana. Daca nu, sa se introduca uniforma. Nu sunt eu designer, dar un costum de scafandru frumos croit, si doua tuburi de oxigen s-ar fi integrat perfect in peisajul liceului. Sa revenim la clase? ii rog respectuos pe domnii profesorii sa nu se mai planga ca sunt primiti cu raceala cand intra in clasa? caloriferele nu au functionat in acea perioada!
Rubrica de schimburi
30 Mar 2009Schimb loc sala 23 clasa XI-B, randul de la fereastra, banca a 5-a, mobilier albastru, cu un loc cu vedere la orice altceva inafara de vile. Colegul de banca e de treaba, nu sforaie si nici nu face galagie cand vrea sa raspunda. Raspunde la numele de Alexandru. De fapt, nu prea raspunde el la nimic, cu atat mai putin la ore.
Restul colegilor sunt interesanti, fiecare in mediul sau, dar mult mai interesanti adunati toti in orice spatiu inchis. Se pot face studii interesante cu privire la comportamentul oamenilor si animalelor.
,Spun doar atat, nu intru in detalii si nu dau nume. Locul in care stau nu este bun pentru a copia in siguranta, dar maiestria conteaza. Va vand un pont, daca esti prins copiind dintr-o singura sursa, se numeste furt. Daca copiezi din surse diferite, se numeste informare din surse independente.
Iata si un avantaj, locul este perfect pozitionat fata de sursele din care provin manualele materiilor cu putine manuale pe cap/ghiozdan/mapa de elev. Daca profesorul vrea sa te asculte prin surprindere (chipurile nu ai fost atent, dormeai sau scriai la alte materii etc), iti ia intre 6-20 de secunde pana primesti un manual inpreuna cu indicatiile pretioase de genul: intrebarea la care trebuie sa raspunzi + raspunsul corect; locul din care trebuie sa continui sa citesti si sa traduci etc. Faza cu dormitul e interpretabila, daca o denumesti aprofundarea informatiei, parca suna mai bine! Se ofera cineva sa schimbe locul cu mine? Primesc oferte pe adresa de mail sau la cutia de la parter, dar nu ofer diferenta in euro decat pentru locurile cu vedere la munte!
As prefera pe viitor tot un coleg de banca, nu de alta, dar stam la scoala 6 ore si nu raspund de comportamentul meu din timpul somnului. Am si eu mici pretentii la viitorul coleg. Voi sta langa el multe ore, asa ca va trebui strige prezent si in locul meu, sau sa-mi ridice mana cand imi este stigat numele, aratand ca sunt la ora cu trupul, cat despre suflet? Sa nu uite sa ma trezeasca cand ora devine mai interesanta (ciudata coincidenta, se intampla mereu prin minutul 50), iar la intrebarea de ce dorm iarasi in timpul orei, sa gaseasca mereu alt raspuns. Obligatoriu mai trebuie sa aiba urmatoarele calitati vitale vietii din liceu: sa stie bancuri, sa joace bine poker, septica si blackjack, si nu in ultimul rand sa vina pe la ore. Poate sa lipseasca, dar sa-mi zica si mie, unde scrie ca nu putem avea amandoi viroza respiratorie in aceiasi zi?
Schimbari minore, de suprafata sau de culoare
12 Feb 2009Din fiecare vacanta te intorci cu speranta ca s-a schimbat ceva, si de obicei esti dezamagit. De data asta, ceva se observa. Oamenii care trebuiau sa plece, au ramas, ce n-aveai voie sa faci acum chiar ca n-ai voie, dar totusi?La prima vedere liceul este galben, asa ramane si la a doua vedere.
Culoare care exprima tristete, durere, nefericire. Nici o problema, eu tot galben il vedeam si inainte. Si termopanele aduc ceva nou: nu intra frigul si nici caldura. Pacat ca, cei care n-ar trebui sa intre vin din cancelarie si folosesc usa. Programul, aici o schimbare utila. Totusi, o confuzie nefericita a aparut din cauza termenului ora.
Profesorii mai neinformati au impresia ca are 60 de minute. Noroc ca ma uit la meciurile de fotbal si stiu ca pauza este de un sfert de ora. Usa de intrare in liceu s-a micsorat, asta n-ar trebui sa fie o problema. In schimb, iesirea ar cam trebui marita. Iar raspunsul la intreba-rile venite pe adresa redactiei este nu. Pe terenul de fotbal nu se construieste Dracula Park, sunt si asa destule distractii pe aici. Schimbari au fost si anul acesta, dar nu destule, poate la anul!
Perioada dintre vacante
18 Ian 2009Prima zi de scoala. Toti profesorii iti ureaza bine ai venit, se bucura ca te revad, dupa 10 minute le trece. Orice ti-ar spune tu raspunzi si dumneavoastra la fel, pentru ca tu chiar asta vrei, sa fie egalitate ( sa aiba sarbatori fericite, sa ramana corigenti, sa li se scada nota la purtare?).
Dar asta nu se intampla, sunt o serie de diferente intre tine si cel de la catedra: in primul rand banca, a ta e mai mica a lor e mai mare ( ba chiar are si dula-pior), scaunul lor are suport pentru maini al tau n-are, si ar mai fi o serie de diferente nesemnificative. Dar cand incepe scoala nu te gandesti la asta, ai sperante, dar vezi ca nu s-a schimbat nimic si se duc. Conteaza ce faci in prima zi, asta vei face tot anul ( nu stiu altii cum sunt dar eu in prima zi fac matematica ). In primul rand trebuie sa renunti la unele obiceiuri vechi cu care daca incepi din prima zi nu vei mai ajunge un elev model. Obiceiul de a chiuli dauneaza, absentele se aduna repede ( 10 absente se transforma intr-o absenta mijlocie, 10 absente mijlocii se transforma intr-o absenta mare?) plus ca vei avea nevoie de ele mai tarziu. Cum in 2003 nu se desfasoara nici Campionat European de fotbal, nici Campionat Mondial, nu exista un motiv destul de bun ca sa chiulesti.
Important este sa inveti, sa inveti sa chiulesti cand trebuie pentru ca daca inveti sti si nu mai ai ce cauta la scoala sa-i deranjezi pe cei care nu stiu si vor sa invete. Nu te mai certa cu profesorii, ei au intotdeauna dreptate ( dreptatea e oarba, nu stie ce face ). Profesorii trebuie sa beneficieze de respect pentru ca au catalogul ( ia si tu catalogul in mana si sa vezi cat respect o sa capeti de la cei care vor sa incercuiesti diferite cifre pe acolo). Daca un profesor zice ca esti prost n-are rost sa te superi, prostii nu sunt o minoritate si deci nu vei fi marginalizat, plus ca asta este scuza suprema ( De ce n-ai invatat? Nu ma duce capul.) Respecta regulamentul de ordine interioara! ( sa n-ajungi in exterior ). Nu folosi scara profesorilor ( ca poate ajungi profesor ), sa nu mergi pe culoar dupa ce s-a sunat ( leviteaza putin deasupra pamantului pentru ca femeile de servici tocmai au spalat culoarul ) sa nu intri la 5 minute dupa ce s-a sunat ( daca ti-au trebuit 10 minute sa te hotarasti daca chiulesti sau nu ai probleme de concentrare, psihologul este la etajul 3 ).
Concluzia la care vroiam sa ajung este ca scoala e doar o perioada dintre vacante care a inceput, liceul e o chestie din care intri si iesi dar esti mereu pe dinafara.
Elevul perfect
14 Dec 2008Pana acum am fost pesimist, am vazut doar partea goala a paharului, gaurile din svaiter, am vorbit doar despre profesori?si defectele lor (daca puneam punct dupa profesori nu iesea bine, ba nu, iesea chiar frumos). E timpul sa spun ceva si despre calitati, despre modele pozitive, asa ca de data asta lasam profesorii si vorbim despre elevi.
Elevul perfect pare un concept utopic, dar atentie, nu am spus omul, elevul e cu totul altceva. Prin definitie el trebuie sa invete asa ca elevul perfect va fi programat cu doua stari. Prima stare, de cunoastere, profesorul intreaba tot ce ii trece prin cap iar elevul stie totul. Pentru a doua stare, de prostie, memoria i se sterge, astfel incat, atunci cand profesorul preda, el nu stie absolut nimic, asculta cu gura cascata si exclama de unde stiti toate minunatiile astea, dom profesor.
Elevul perfect nu are numai note de 10, asa cum s-ar spune la prima vedere, din contra, el este corigent. Astfel este un exemplu ca in liceu nu se fac discriminari ce credeai tu , ca daca esti perfect, gata, ai si trecut clasa? Ar fi util sa fie lasat repetent pentru ca liceul are nevoie de el. Cand pleaca de la ore, nu are nici un motiv, o face doar din datoria fata de colegi de a mai chiuli din cand in cand. Nu aduce scutiri iar cand este intrebat de ce, raspunde nu am nici o scuza, domnule profesor. La lucrari, elevul perfect copiaza iar apoi se lasa prins pentru a le demonstra colegilor ca e bine sa fii cinstit.
In incheiere, elevul perfect exista, el este in fiecare dintre noi. Dar ei nu ne pot intelege, nu isi dau seama cat de nobil este scopul cuiva care chiuleste si copiaza doar pentru a arata ca nu e bine.
Exod de creiere
6 Dec 2008Un tip care nu a facut matematica in liceul Octav Onicescu a spus odata ca toate lucrurile bune au un sfarsit. Si ii dau dreptate. Problemele care au lovit nationala de fotbal a Romaniei acum ceva timp vor zgudui in curand linistea micutului nostru centru cultural. Da, ati auzit bine, generatia de aur pleaca. Noi ,cei care ne-am ghidat viata dupa conceptul nu te gandi ce poate face liceul pentru tine ci ce poti face tu pentru liceu ne aflam in ultimul an.
Veti zice:mai este totusi ceva timp dar ce este un an pe langa ceilalti trei care au zburat pe langa noi ca personalul de Craiova.
Acum ne cam chinuie gandul si nu prea putem dormi noaptea (de aceea nu ajungem la primele doua ore) dar ne vom obisnui cu ideea ,asa cum ne-am impacat sufleteste si cu altele (ca peste terenul de fotbal s-a construit o cladire abandonata ,ca dupa corigenta nu se face recalcularea mediei sa vezi daca esti in top ,si exemplele pot continua ,doar nu le pot continua eu ).
Dar sunt altii care nu vor putea trece asa usor peste asta. Ii stiti ,ii cunoasteti ,ii vedeti in fiecare zi intrebandu-va retoric de ce n-ai invatat?. Desi o ascund bine, teama pentru inevitabilul exod de creiere li se citeste in ochi ,si nu numai. I-ati auzit vreodata spunand de ce ati chiulit toata clasa ? ,de fapt vroiau sa zica m-ati speriat ,am crezut ca nu va mai intoarceti. Sau poate v-ati suparat auzind replica cred ca o sa ne vedem la toamna fara sa va ganditi ca este o incercare disperata de a salva ce se mai poate.
Ganditi-va, chiar si Ministerul si-a dat seama ca suntem de neinlocuit ,liceul va avea clase cat un tren. Stim ,vor incerca sa ne opreasca, vor plange, vor tine serbari in cinstea noastra ,ne vor da examene ,ne vor cere billet de voie la iesire ,dar sfarsitul este ineviabil. Asa ca atunci cand stati linistiti in clasa voastra linistita si scrieti linistiti in caietele voastre ,ganditi-va la asta :generatia de aur pleaca si ultimul stinge lumina.
Examen pentru somnambuli
29 Nov 2008Planuisem sa ma culc la 9 seara si sa ma trezesc la 1, adica 4 ore mai tarziu, apoi sa raman treaza toata noaptea, pana plec. Insa mos ene n-a venit.
Am stat 4 ore intr-o stare de semi-trezie, semi-somn, in reprize. M-am trezit la un moment dat din vis, dar nu si din somn, eram constienta ca dorm si imi ziceam nu te trezi, nu te trezi, dar m-am trezit, pe deasupra mai si injuram.
La 12 si un sfert m-am trezit cu senzatia ca mi-e cald, si am dat patura la o parte vitejeste. Dupa 10 minute de atipeala m-am trezit iar, am visat cu ochii deschisi ca ma inveleste cineva, si apoi mi-am dat seama ca statusem alea 10 minute atat de incordata, incat amortisem. De frig. La si jumate am auzit cheia in usa. La fara 10 a sunat alarma si mi s-a facut somn.
Tot ce s-a intamplat intre 9 si 1 tin minte perfect, mai putin momentele de blanc, cand reuseam totusi sa atipesc. La 1 fix m-am sculat din pat, si nu mai tin minte cum am ajuns sa am un tricou pe sub bluza de pijama, nu mai tin minte momentul in care am pus apa la incalzit pentru cafea si nici ce am citit, convinsa ca invat, din cursuri. Am vorbit ceva cu mama, dar nu mai tin minte despre ce, insa mi-a zis ulterior ca i-am dat ca raspuns, dupa ce m-a intrebat daca mi-e frig, ca in Cuba, descoperita de Columb, e foarte cald. Cand am iesit pe usa am spus cinci.
Satisfactia examenului luat.Satisfactia momentului de glorie, in care constientizarea faptului ca ai avut pur si simplu noroc e acolo, iar tu esti mandru. Ba chiar te oftici ca ai invatat ce fraieru atata, cand puteai sa inveti doar aia. Daca ai fi stiut ce o sa-ti pice. Unii spun ca a meritat sa pierzi o noapte, tu te gandesti ca ai pierdut-o pentru ca ai invatat chestii care nu ti-au picat, si zici mai bine dormeam. Parerea buna pe care o ai despre norocul tau se confunda cu parerea buna despre tine. Filozofia puterii.
Cand am intrat pe usa am spus zece.
Notiunea de atmosfera
13 Nov 2008Unii mai cu studii masoara presiunea folosind aceasta unitate. Unii fara aceleasi studii, dar foarte cunoscuti, folosesc cuvantul fara sa reuseasca sa faca diferenta intre huiduieli si aplauze. Cum ar trebui sa fie o atmosfera? Ecologistii ar spune nepoluata, dar intrucat vorbim de reactii ale publicului, vom incerca sa explicam fenomenul...
Exemple de inteligenta indubitabila, fotbalistii, fac diferenta intre sustinerea publicului, care a fost al doispelea jucator, si ostilitatea aceluiasi element tribunatic, care nu are rabdare cu o echipai in formare.
Dar sa revenim la oile noastre, si anume la artistii care ar trebui sa ne faca sa ne simtim bine. Atentie mare, simpla prezenta a unei persoane pe care ai vazut-o doar la televizor nu este suficienta pentru ca entuziasmul tau sa explodeze. Cantaretii, playbecisti sau nu, te incanta cu prestatia, si punct. Cel putin in teorie. In practica, pentru a ridica publicul in picioare e nevoie de mai mult. Iar indemnurile de genul sa va aud mainile sus!, pe mine cel putin, ma indeamna la gesturi necugetate de revolta.
Trupa Pops a cantat la bal. Publicul s-a zgait, in principal de la distanta la felul cum patru nebunatice de varsta lor s-au maimutarit, in sensul bun, timp de aproximativ 30 de minute. Paranteza: Stau si ma intreb ce se intampla daca nu incepeau recitalul cu un hit Queen?, am inchis paranteza. Si apropo de paranteze, a fost Varza. Tot o paranteza muzicala, desi e mult spus, intre doua probe ale clasicelor concursuri de Miss si Mister. Si aici parca am identificat ceva ce se apropia de sensul atmosferei de care mi-am propus sa vorbesc. Ceea ce este de remarcat, e cat de mult ii place romanului sa huiduie, si ce este cel mai important, de la ce varste fragede! Dar, pastrandu-mi obiectivitatea, pe fetele de la Pops parca nu le-as fi huiduit. Probabil pentru ca atunci cand ceva nu-mi place, pur si simplu nu ma uit. Traiasca telecomanda!
Dar de ce a prins Varza? Pentru ca erau varza. Pentru ca au cerut de la public ceea ce ii placea turmei sa faca: sa dea cu Hua. Pentru ca piesele lor erau asa de cunoscute incat aveai senzatia ca erau cantate de cei ce le-au facut hituri prima data. Nu stiu. E un mister. Daca il dezleg, o sa dau un SMS (in Romania Serviciul de Mesaje Scrise, pentru cei ce au fost acolo) curiosilor, cu taxa inversa, bineinteles.
Atmosfera, e o chestie ce pluteste in aer, ar spune un concurent de la Ciao, dar vin a colegului Negru. Pluteste, pluteste, dar cum se construieste? La aceasta intrebare, sunt putini cei ce pot raspunde si lucreaza in showbiz pentru un public ce nu e format din fani. Despre fani, intr-un numar viitor. Multumesc celor ce au scris si nu uitati: Va iubesc pe toti! :))
Bine ati venit sau... daca aveti mai multe bilete la voi...
17 Oct 2008Asta a fost mesajul cu care am fost intampinat la intrarea in discoteca, dar sa nu facem reclama. Nu prea am priceput ce a vrut sa spuna, dar nici nu avea vreun sens sa-l provoc sa-mi explice pentru simplul motiv ca fata lui nu imi inspira logica. La oi cu tine, ba!
Sigur, nici asta nu am spus-o, dar am gandit-o. Si ca veni vorba de oi, am intrat in cele din urma, pentru ca nu aveam mai multe bilete, ba chiar nu aveam deloc. Dupa mine au intrat si celelalte oi in tarcul de desfasurare.
Acolo am intalnit-o pe doamna Cretu. Ne mai salutasem o data asa ca a trecut direct la subiect: nu vrei sa fii in juriu?. Asta da recunoastere a valorii, mi-am zis. Dupa ce cu doua minute in urma ciobanu de la poarta nu vroia sa ma lase sa intru, acum eram membru al juriului. Am fost prezentat apoi lui Dinu Maxter, cu care ma stiam deja.
Sarim un pic peste discutiile neinteresante despre regulamentul de punctare si alte dastea si ... incepe. Peste cinci minute. A inceput dupa ce anuntul cu 5 minute s-a repetat de vreo 3 ori la interval de 10. Dinu nu reusea sa prezinte concurentii care intrau pe podium foarte repede si ieseau si mai repede. Pentru a nu fi mai prejos de prezentator, am ramas si eu in urma cu evaluatul. Dupa prima proba aveam 4 stelute pe foaie in loc de 16 note. Debusolarea a continuat si in probele urmatoare, asa ca despre concurs vorbim mai incolo.
Pops. Simpatice fete. Au cantat mult. Prea mult. S-au zbenguit si mai mult. Lucru care m-a deprimat. La varsta lor si eu puteam sa ma topai juma de ora. Ehe, ce vremuri... Sa revenim. La ce? Varza nu e alimentul meu preferat. Probabil pentru ca nu sunt iepure. (desi mai sus am zis ca topai). Cat despre baladele Verzelor, prefer Sting la capitolul asta.
Un moment ciudat, proba de aptitudini. Am aflat cu aceasta ocazie ca iti trebuie talent sa iei bataie, indemanare sa folosesti foarfeca, si doua prietene care sa danseze bine, poate te confunda juriul si iti da punctaj mai bun. Si apropo de punctaje bune, colega de juriu Gabriela m-a batut la cap toata seara sa votez cu cineva, nu spun cine. Mare ghinionista, fetita asta. Pai, io, care am preferat sa renunt la un serviciu pentru ca nu am vrut sa fac ce mi-a zis sefu, si acum sa-mi calc pricipiile in picioare. Logic ca am votat cu cine mi-a placut mie. Si apropo de placut, eeh, mi-au placut mie vreo doua-trei (zeci), dar sunt prea batran. Si batran fiind, manele nu dansez, asa ca la prima tentativa de incercare de impunere de stil, am decis ca locul meu este intr-o galerie de arta unde Paul Uwe Dreyer expune Arta Concreta. Asa ca am pornit incet spre casa. Bine macar ca nu ploua.
Ce face omul pentru un tort
8 Oct 200814 februarie! Da, sigur, ce frumos! Ba, pe naiba! Cum sa explic prietenei ca lucrez? Simplu: Stii, lucrez.. Nu vreti sa auziti reactia asa ca mergem mai departe, si ajungem pe 14 februarie, care, pentru cei de la sate reprezinta Valentine?s Day, la americani si alti fraieri ca ei. Spun fraieri pentru ca doar fraierii au nevoie de o zi speciala pe an pentru a-i spune iubitei ca o iubesc. Probabil in restul de 364 se urasc. Anyway...
Iata-ma in taxi. Suna sefa. Raspund. Andrei, unde esti? Mai vii?. Femeile astea se panicheaza foarte usor! Daca mi-as fi dat demisia intre timp ar fi fost prima care afla.
Si ajung. Super aglomerat si eu dezorientat. Era pentru prima oara cand intram in Orhideea. Am cautat o piatra da? n-am gasit. Ajung la locul faptei. Trebuia sa transmit din ora in ora ce se mai petrecea acolo cu castigatori de concursuri, cu vedete invitate, cu torturi, cu indragostiti, cu subnutriti, cu tot... Ce frumos!... Bineinteles!
intre timp pentru ca fetele de la sampling nu se descurcau grozav, a trebuit sa alerg si dupa perechi de indragostiti care sa doreasca sa se ia (casatoreasca pentru CNA), de sot, respectiv sotie, pentru o zi, dar mai ales pentru un tort. E, acum e acum, ca treaba se complica.
Dupa cateva perechi alese pe spraceana, au aparut si voluntarii. Bob, oferit voluntar sa o iau de ne-vasta pentru un tort, pardon, o zi, pe Boaba. Boaba zice DA la tort, pardon, la propunere si afacerea e incheiata. Pofta buna, pardon, casa de piatra. Ce frumos!... Nu-i asa?
Constiinta profesionala ma impinge spre pacat, si spre relatarea adevarului. PR-ul si salariul spre tort, pardon, spre relatarea adevarului prin omisiune. Asa ca iata cum a sunat relatarea: Salut din nou Claudiu! Tot de la Orhideea te intrerup si tot cu castigatori. Vali Craciunescu, de la Spitalul de Urgenta, a mai oficiat o serie de casatorii (ad-hoc, la mica intelegere, intre nemancati si nemancate) pentru (un tort) o zi. Multe perechi de indragostiti au venit azi aici (la cumparaturi) pentru a da curs invitatiei Radio FUN. De ziua indragostitilor, te casatorim, te premiem (da, cu un tort) si mai ales te asteptam in Orhideea pentru ai intalni in urmatoarele doua ore pe (ratatii) baietii de la L.A..
Precizare: in paranteze se afla ce imi venea mie sa spun, nu ceea ce a intrat pe post.
Cei drept merita o data pe an sa platim cu to(n)tii pretul iubirii (un tort) si sa ne casatorim pentru o zi, pardon, pentru un tort. Happy Tort ?s Day si pt la anu?!
Cine ne invata si de ce?
23 Sep 2008Multe lucruri sunt facute stramb in Romania zilelor noastre, dar unele sunt parca prea de tot. De multe ori esti tentat sa asculti scuze, motivatii etc. Ceea ce s-a intamplat totusi in debutul acestui an scolar ne face sa intelegem ca ideea de civilizatie este undeva mult prea departe si multi dintre noi nu vor apuca sa vada o Romanie civilizata. Spuneam de scuze sau motivatii...
Ce scuze sau ce motivatii pot avea niste indivizi care alunga din scoala copii infectati cu HIV? Am spus indivizi si cred ca am fost bland. Oricum, profesor e cel ce te invata ceva. Stau si ma intreb ce te poate invata un individ care gandeste intr-o maniera nazista, care sustine supravietuirea celor superiori. Oare cati dintre profesori stiu care sunt drepturile copilului. Sigur sunt cativa, dar sunt cazuri razlete, la fel de razlete ca si cei ce se pot numi profesori.
Toata lumea vede ca invatamantul de la noi este in cadere libera, iar profesorii spun ca banii sunt problema. Oare? Nu cumva e mentalitatea. Nu cumva profesorul este dator sa-i invete pe cei ce-l vor urma? Nu cumva profesorul trebuie sa fie depasit de elev? Nu atunci inseamna ca profesorul si-a facut datoria? Nu cumva materiile sunt doar pretexte pentru ca un exemplu sa fie afisat la catedra? Nu asta trebuie sa fie un profesor? Un exemplu pentru cel din banca? Cati dintre dvs. domnilor profesori sunteti exemple de urmat? Lipsa de seriozitate a elevilor este dusa uneori la extrem pentru a scuza lipsa unor adevarate exemple la catedra. Ce exemplu ai urma tu cel din banca? Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? Un profesor intolerant fata de cei bolnavi sau un educator care refuza sa accepte in grupa lui un copil cu handicap usor, pe motiv ca are deja 27 de normali in grija`. Mustrare scrisa: asta e pedeapsa data de oficialii Ministerului Separatiei si Discriminarii. Liceul. Liceul este perioada in care personalitatea tanarului se defineste. Daca astea sunt optiunile pe care le avem pentru viitor, poate deja am gresit drumul intrand la liceu.
